Împreună cu o cunoștință
am mers recent cu mașina până la Dumbrăvița, care este aproape de Baia Mare,
pentru a vizita casa ei de lut, aflată în prezent în construcție.
Când am auzit prima dată că ea construiește o casă din cărămizi de lut, numite tradițional vaiog, m-a interesat imediat, deoarece nu mulți s-ar gândi să construiască așa. Construcția din chirpici, în special din cărămizi din chirpici, este în general considerată ca fiind învechită și asociată cu sărăcime – cum ar veni, când nu ai ce face. Când am întrebat-o pe Claudia de ce a ales această metodă de construcție, mi-a povestit despre timpul în care a crescut cu bunicii ei în casa lor din vaiog, până la vârsta de 7 ani. Acolo, la Cavnic, iernile sunt și mai grele decât în Baia Mare și zăpada era până-n doi metri înălțime în anii ’60. Aceste experiențe îi rămaseră în memorie, de aceia și-a dorit întotdeauna o casă din vaiog. Această decizie a fost luată mai mult intuitiv decât rațional, zice ea, și întrucât în mod tradițional există multe astfel de case în zonă, a fost mai ușor să găsească pe cineva care stăpânește această tehnică decât să facă o casă de alt fel de construcție naturală, cum ar fi baloții de paie.
Marcel, un meșter din zonă, pe care l-a cunoscut printr-o cunoștință, a făcut el însuși cărămizile într-un sat din apropiere din lut local. Cunoștințele despre construcția cu cărămizi de lut și producția lor le-a obținut deja în copilărie. Marcel a depus mult efort pentru fabricația, uscarea și depozitarea corectă a cărămizilor până când acestea au fost transportate la șantier. Au fost livrate cu un camion și construite pe o fundație de beton pregătită.
Claudia ar fi preferat să aibă o fundație tradițională din piatră, dar aceasta nu era accesibilă ca și preț. În trei luni, Marcel și două ajutoare au reușit să zidească toată casa, după aceea a fost pus acoperișul. Până la finalizarea acoperișului a fost necesar să se mențină casa ferită de ploaie cu folie de plastic, dar ca norocul a fost o vară foarte uscată, în cazul acesta un mare avantaj.
Pereții exteriori au o grosime de 45 cm fără tencuială și își capătă stabilitatea prin „împletirea” specială a cărămizilor și rândurilor individuale. Sunt portanți, ca și pereții despărțitori de 30 cm grosime - adică poartă grinzile acoperișului și acoperișul, care se sprijină pe un inel de lemn pe pereții exteriori. Pentru o stabilizare suplimentară, tije de oțel cum se folosesc în armarea betonului, sunt încorporate în pereți și conectate la inelul de lemn care poartă acoperișul.
Datorită masei mari a argilei, pereții înmagazinează energia, în timp ce paiele din cărămizi oferă un grad de izolație. Așadar, datorită grosimii generoase a peretelui, casa se menține răcoroasă vara și caldă iarna. Această calitate se simțea deja în faza de construcție, când în interiorul casei era mult mai răcoros decât în exterior, deși nici măcar ferestrele nu erau montate încă.
Camerele spațioase – casa are o bucătărie mare, doua dormitoare si o baie – precum și ferestrele și ușile mari de terasă – dau casei un aspect modern. Sunt sigură că atunci când tencuiala va fi terminată și nu se va mai vedea construcția, nimeni nu va mai bănui că este o casă neconvențională și nici pe atât nu o va mai numi „grajd” – o prejudecată care, din păcate, se întâlnește mult prea des.
Scepticismul cu
privire la materialele naturale de construcție se referă în principal la:
Există o mulțime de prejudecăți împotriva materialelor și metodelor tradiționale de construcție. Multe dintre ele provin lipsa acestor materiale de prestigiu sau din asocierea modernității cu materialele industriale de construcție. Aș dori să analizez câteva dintre aceste prejudecăți și să examinez care griji sunt valabile și care nu.
Unele probleme pe care le au „casele vechi”, precum faptul că sunt reci și umede, pot fi remediate ușor prin aplicarea corectă a tehnicilor și materialelor de construcție. Acestea au evoluat odată cu învățăturile aduse de studii și cercetări, precum cu invenția noilor materiale (de exemplu, materiale pe bază de petrol utilizate ca hidroizolație care nu existau anterior).
De asemenea, putem privi materialele naturale de construcție, cum ar fi lutul sau paiele, strict prin prisma proprietăților lor. Putem analiza proprietățile chimice și fizice ale acestora, ca orice alt material de construcție, și să tragem concluzii adecvate despre utilizarea lor în structurile de construcție.
Fără să ne împotmolim prea mult în detalii, se poate afirma că argila are un grad foarte mare de plasticitate datorită structurii sale moleculare - atunci când este umedă se simte ca plastilina - dar că devine foarte tare când se usucă. Structura microscopică a argilei, fragmente mai mici de 1/2000 mm, se comportă ca niște plăci mici care alunecă unele pe altele când este implicată apa, sau se lipesc unele de altele când materialul se usucă. Acest proces se poate repeta la infinit, spre deosebire de ciment, care odată ce se întărește, nu mai este plastifiat prin adăugarea apei.
Această proprietate poate fi văzută atât ca un avantaj, cât și ca un dezavantaj. Este un avantaj faptul că lutul poate fi prelucrat din nou și din nou - lucrările de reparații sunt posibile și pentru amatori și nu necesită multe cunoștințe, în afară de puțină practică. Dar această proprietate face ca argila să fie sensibilă la pătrunderea necontrolată a apei. Dacă acest lucru se întâmplă pe o perioadă lungă de timp, poate spăla încet argila și poate deteriora structura. Dar trebuie știut că argila are o anumită impermeabilitate la apă. Prin urmare, argila este folosită și ca material de etanșare - toată lumea știe că apa se adună într-o groapă de lut - o proprietate importantă pentru menținerea nivelului apei freatice, de exemplu, sau pentru formarea lacurilor și iazurilor. Un zid din lut nu erodează dacă se umezește superficial, ci doar dacă este spălat timp de o perioadă lungă, mai ales de apă curgătoare. Casele de lut bătătorit (rammed earth) ale lui Martin Rauch (care a devenit celebru pe această tema în Austria, Elveția și Germania), cu pereții exteriori netencuiți și neprotejați, sunt un exemplu impresionant pentru cât de robust poate fi acest material. Eroziunea lutului este prevenită aici prin mici proeminențe din plăci de piatră între straturile din lut bătătorit care întrerup scurgerea apei de-a lungul peretelui.
Cu toate acestea: La o casă construită integral sau parțial din lut, protecția împotriva umidității este unul dintre aspectele centrale. În conceperea clădirii, în faza de construcție și ulterior, în folosință. Trebuie prevăzut un acoperiș cu streașină suficient de mare pentru a proteja pereții de ploaie, iar fundația trebuie executată cu atenție, ridicată suficient de mult deasupra solului și izolată împotriva umezelii. În baie și bucătărie nu se tencuiește cu lut în zona de stropire – aici pereții trebuie protejați. Este recomandată etanșarea folosind tehnici precum tadelakt sau tencuiala cu lianți hidraulici (tencuială industrială care conține ciment sau var hidraulic) și placarea cu faianță.
Prin respectarea
acestor proprietăți, argila și alte materiale de construcție naturale pot fi
utilizate într-o manieră țintită și corectă, astfel încât să putem beneficia de
proprietățile lor.
Ceea ce ne aduce la aspectele pozitive:
Argila echilibrează mai bine umiditatea din aer deoarece poate absorbi și elibera rapid vaporii datorită capilarității sale mai ridicate. Potrivit unor surse, poate lega temporar mirosurile și poluanții.
Lutul este un material de construcție care este disponibil din abundență peste tot și este relativ ușor de accesat și de lucrat. Nu este nici prea adânc în subteran și nici nu trebuie să fie prelucrat într-un mod complex, de exemplu ars sau măcinat sau prelucrat chimic. Există tehnici care sunt ușor de învățat și pot fi folosite fără prea multe utilaje. Poate fi procesat de un grup de oameni într-un interval de timp rezonabil – adică zdrobit și amestecat cu paie, eventual nisip, și apă. Lipsa bugetului poate fi astfel compensată cu aportul de muncă. Lipsa muncii personale poate fi, ca întotdeauna, compensată prin utilizarea resurselor financiare. Totul se poate de asemenea prefabrica și asamblat dacă preferați. Dar eu văd un avantaj și o auto-împuternicire în posibilitatea de construcție cu propriile mâini. Nu în ultimul rând, casele din chirpici au o atmosferă familiară, primitoare, pe care majoritatea oamenilor o simt imediat. Datorită plasticității și proprietăților argilei, se pretează să fie folosită într-un mod formativ și creativ, dând multor case o formă mai organică, naturală și sculpturală. Astfel, acest material oferă oportunitatea ideală de a implementa creativ idei estetice în funcție de gustul individual al fiecărei persoane.
Despre longevitate: Există case din chirpici, case din lemn și chiar case din baloți de paie în întreaga lume care au supraviețuit de secole (cea mai veche casă din baloți de paie are 100 de ani) și sunt încă în folosință. În cazul casei din baloți de paie, este doar un secol, dar sunt numeroase case de lut și mai ales case din lemn (structură portantă cu zăbrele) și paiantă din amestecuri de lut și paie care au o vechime de până-n 500 de ani și sunt încă locuite.
Combinația de lemn, lut și paie sau fibre vegetale este una dintre cele mai vechi tehnici existente și este, de asemenea, răspândită în întreaga lume. Cu aceste feluri de construcție a făcut omenirea cea mai multă experiență - așa că vă puteți baza pe o bogăție uriașă de experiență, inclusiv pe cea care a apărut prin cele mai moderne metode de analiză și măsurare din ultimele decenii.
Influența rozătoarelor și a altor animale este, de asemenea, exagerată: paiele, în starea în care sunt instalate, lipsite de alte reziduuri vegetale și semințe, pot fi considerate ca o celuloză pură care este pe deasupra comprimată. Multe firme profesioniste curăță și desprăfuiesc fibrele de paie. De fapt, rozătoarele ar avea cel mai mic interes și șansă de a cuibări aici. Ele pot găsi oportunități ample de a face acest lucru și în casele convenționale.
Pe lângă avantajele deja descrise pe care ni le oferă materialele naturale, un aspect esențial este pentru mine de a înfrâna epuizarea resurselor noastre care ne susțin existența. Prin utilizarea materialelor prime naturale, regenerabile și abundente putem economisi energie și emisia de CO2.
Îi sunt recunoscătoare Claudiei pentru că a ales această metodă de construcție, care nu numai că îi va face mult bine și îi va aduce bucurie ei personal, dar ea va face și o contribuție valoroasă la protecția naturii și a mediului prin pasul ei curajos!
