Practica de a închide balconul si a-l transforma pe acesta într-un apendix al camerei de zi este una des întâlnită in România, dar și in alte țări. Locuind mult în Viena, sunt obișnuită cu termenul de „Loggia“, precum le spune acolo balcoanelor, care au pereți sau despărțitoare (adesea dintr-o constructie de metal sau lemn placată) pe lateralele sale până la marginea din față a balconului. În Viena este permis de a închide o „loggia“ în partea din față și a o transforma într-o anexă a camerei fără cerere de aprobare, un balcon obișnuit nu . Motivele sunt nu numai schimbarea aspectului fundamental al arhitecturii, dar și problemele tehnice, care pot apărea prin izolația termica insuficienta și schimbarea unui spațiu care anterior era rece într-un spațiu încălzit. Legat de acest fapt apar adesea probleme de condens si umezeală care pot duce la formarea mucegaiului în cameră.
În Romania aparent nu se ține cont de aceste aspecte: nici de schimbarea arhitecturii, nici de probleme de izolație.
În continuare vreau să vorbesc despre avantajele și dezavantajele acestei practici din punctul de vedere al utilizatroului. Să ne concentrăm pentru câteva momente doar la efectele dorite sau nedorite, probabil neluate în considarare, când oamenii decid sa își transforme balconul.
Dacă apartamentul sau, mai bine zis, camerea cu balcon este orientată spre sud sau vest, trebuie vorbit de consecințele considerabile când balconul se transformă într-un spațiu închis cu sticlă, pentru că evident trebuie în continuare ținut cont de necesitatea de lumină și aerisire în condițiile în care ieșirea pe balcon reprezintă de multe ori singura fereastră pentru acea camera.
În momentul în care balconul este așadar închis, el se transformă deadreptul într-o seră solară. Din cauza orientării spre sud sau vest (și orice direcție între aceste puncte cardinale), el o să fie supus în exces la razele soarelui. Chiar și în anotimpurile relativ reci, în balconul închis, pe zi de soare temperatura o să se ridice la valori neașteptat de înalte. In sezonul rece acest fapt poate este chiar bine-venit, dar vara acest spațiu mic se va transforma într-o saună.
Proiectat inițial ca un balcon deschis, placa acestuia funcționa de fapt vara ca marginea unei pălării, apărând geamul de bătaia directă a soarelui. Fiecare balcon umbrește fațada. Când îți închizi balconul, lucrurile se schimbă, pentru că, să spunem așa, geamurile se mută din spatele balconului spre față și efectul de pălărie dispare. În legatură cu acest efect, trebuie ținut cont de faptul că soarele se ridică aproape vertical deasupra solului, vara, în amiaza mare, când dezvoltă puterea maximă. Exact aici ajută balconul, umbrind fațada. Iarna, din contră, când soarele (datorită înclinației axei pământului) nu se ridică așa de sus, și razele lui cad aproape orizontal, pătrunzînd adânc în interiorul camerei, balconul permițând acest lucru.
Toate efectele acestea pozitive se pierd, și nu doar atât, se schimbă în opusul lor, în momentul când îți închizi balconul.
Ținând cont de argumentele de mai sus, dar și în cazul în care balconul nu este orientat spre punctele cardinale critice, transformarea acestuia într-un spațiu închis va limita mult eficacitatea de a aerisi camera. Dacă nu ai posibilitatea de a crea curent, ca să schimbi aerul stătut și epuizat de oxigen, aerisirea camerei nu o să mai funcționeze așa de eficient pentru că, evident, e ca și cum ai avea o mica cameră intermediară prin care trebuie sa aerisești acum, în loc de ieșirea directă spre exterior, cât timp balconul era deschis.
În cazul în care ai orientarea spre sud sau vest, efectele o să fie și mai dezavantajoase. Aerul cald, vara, o să formeze o pernă de căldură, care nu îți permite să aerisești eficient. Dacă totuși vrei sa îți închizi balconul ține cont de aceste efecte și asigură-te că poți deschide foarte larg fereastra, o modalitate ar fi ferestre cu cadru culisant.
Lumina naturală, direct de la soare, sau chiar cea indirectă de la cerul înnorat are un efect formidabil asupra noastra. Ne regleaza producția diferiților hormoni în corp, reglând bioritmul intern, un motiv pentru care când e vremea mohorâtă, toamna si iarna, ne simțim în general mult mai somnoroși.
În plus soarele are un efect simțit la nivel psihic. Suntem bine-dispuși și în general mai fericiți când vedem lumina soarelui, decât când trec perioade îndelungate fără să ne bucuram de ea.
În momentul în care închidem balconul cu geamuri în față și pereți laterali, oricât ar fi geamurile de generoase suprafața transparentă se reduce la 20–30 %. În timp ce în balcon, fiind mic, probabil se simte înca luminos, lumina aceasta nu mai poate pătrunde în adâncimea camerei, de fapt nici nu este suficientă lumină pentru a ilumina suprafața camerei. Camera o sa devină un spațiu mereu semi-întunecat, cu atât mai mult vara, când soarele e sus și razele lui nu mai pătrund în adâncimea încăperii, ci ne bucuram doar de lumina indirectă. Despre zilele înnorate, nici nu mai are rost să vorbim... Nemenționat a rămas până acum în toată ecuația, că, de obicei balconul se transfomă într-un fel de debara, în care se țin tot feleul de obiecte mai mult sau mai puțin utilizate, lucruri care blocheaza și mai mult pătrunderea luminii in cameră.
Un balcon deschis, cu balustrada finuță (cât de cât), din bare de metal de exemplu, chiar așa cum erau construite în timpul comunist, are așadar mari avantaje față de o cămară amplasată pe exteriorul fațadei prinicpale, un obiect care de fapt te fură de aer și lumină și îți produce o seră chiar in fața geamului tău.
Dacă totuși te încântă gândul și balconul tău nu e orientat spre sud, poți chiar beneficia de efectul de seră, mai ales dacă ai grijă să îți instalezi ferestre cât de generoase.